Apuseni - Padis - Sura Boghi
Am plecat dimineata din Arad ca sa ajungem cit mai repede in Padis unde vorbisem pentru cazare la Cabana Padis - sau ceva de genul asta, nu mai stiu exact cum se numea.
Am ajuns, ne-am lasat bagajele si pe viteza, desi se adunau nori destul de cenusii pe cer, ne-am indreptat spre primul obiectiv - pestera Sura Boghi. Citisem pe Internet ca e un traseu scurt, in jur de o ora asa ca am zis sa nu pierdem o zi, chiar si cu copii tot ar fi trebuit sa ne incadram in timp.
Am venit cu masinile pina la Cantonul Padis de unde am luat-o pe jos. Si, bineinteles, traseul nu ne-a dezamagit, chiar daca o parte din drum am mers (la propriu) cu capul in nori. Traseul e relativ usor, fara probleme chiar si pentru Adnana de trei ani si un pic. Dificila a fost doar ultima coborire spre intrarea in pestera pe o panta destul de abrupta dar mai pe fund, mai tinindu-ne de vegetatia aferenta am reusit sa o coborim, respectiv urcam.
Pestera in sine nu e foarte spectaculoasa, nici nu ne asteptam la ceva iesit din comun. O singura galerie usor ascendenta, nu mai stiu lungimea dar se gaseste pe internet. Peste tot o mizga alunecoasa care abia te lasa sa te deplasezi. In fundul galeriei se urca printr-un mic horn intr-o mica sala cu un fel de semicoloana cu care ne-am si fotografiat. Am iesit murdari ca porcii din pestera dar a fost fain.
La intoarcere, dupa urcarea pantei aceleia nasoale am poposit citeva minute la un punct de belvedere deosebit de unde se vede printre culmi, pina departe spre Pietroasa. Am prins chiar un moment fain cind soarele a reusit sa strabata printre nori si sa lumineze exact satul Boga.
